Astăzi am avut un pacient mai deosebit – un adolescent care mi-a atras atenţia încă de când l-am văzut la intrare în clinică. Era foarte agitat. Abia a reuşit să-şi pronunţe numele cu care a făcut rezervarea.

Era dentofobie – teama faţă de medicul stomatolog. Cu riscul de a întârzia următoarea programare, am prelungit la maxim durata tratamentului pentru a putea identifica adevăratul motiv pentru care tânărul respectiv ajunsese să se confrunte cu o astfel de teamă. Era vizibil efortul pe care îl depunea pentru a se controla.

Iniţial am crezut că era vorba de o experienţă anterioară neplăcută, datorată unui tratament necorespunzător, dar am eliminat această ipoteză la scurt timp după ce am început să comunicăm. Am eliminat chiar şi presiunea familiei, situaţie întâlnită destul de des. Chiar dacă identificaţi o anumită teamă faţă de medicul stomatolog, încercaţi să nu o transmiteţi şi celorlaţi membri ai familiei. Nu este recomandat să dramatizaţi o potenţială vizită la o clinică stomatologică. Este posibil ca tocmai aceste discuţii să conducă la formarea unei dentofobii la un membru al familiei, chiar şi fără ca acesta să viziteze un cabinet stomatologic.

Dentofobia acestui adolescent se datora jenei. Igiena lui dentară lăsa mult de dorit şi era conştient de acest aspect.  Până la urmă a înţeles că eu sunt medic stomatolog şi el este pacient, indiferent de problemele sale dentare, şi că doar o colaborare eficientă îi poate readuce zâmbetul. Săptămâna viitoare are o programarea următoare.

Indiferent cât de gravă este situaţia danturii nu aveţi de ce să vă fie jenă de medicul stomatolog. El este cel care vă ajută şi nu cel care vă critică.